Statistica pare să fie, în această campanie electorală pentru președinția FRF, marele dușman al lui Răzvan Burleanu. Pornind de la unul dintre stâlpii de rezistență ai comunicării actualului șef al federației – grija deosebită acordată sectorului de copii și juniori -, ProSport a comparat rezultatele obținute de România la juniori în ultimii ani de domnie a lui Mircea Sandu cu cele din mandatul lui Răzvan Burleanu. Surpriză: performanțele, deja rușinoase, au scăzut și mai tare după 2014.
Bilanțul, când socotim campaniile de calificare la Euro ale naționalelor sub 17 ani, sub 19 ani și de tineret (sub 21 de ani), poate fi de-a dreptul surprinzător pentru cine îi ascultă pe Răzvan Burleanu și echipa sa de PR. În ultimii patru ani, actualul președinte al FRF a repetat cu insistență că: – a găsit un dezastru în federație, – naționala de seniori e compusă din jucători foarte slabi din cauză că Mircea Sandu a lăsat în paragină baza fotbalului, – prioritatea sa absolută e redresarea acestei zone, – a pus capăt selecției pe sarsanale și nepotisme, – a adus profesioniști la cârma naționalelor de copii și juniori – iar rezultatele nu au întârziat să se vadă, consemnându-se un îndelung așteptat reviriment.
Dar pledoaria lui Burleanu cade tocmai la proba verității. Realitatea e că România a avut în ultimii ani cu Mircea Sandu rezultate ceva mai bune decât în mandatul noului președinte.
Din nefericire, în ambele situații vorbim de un nivel foarte scăzut, mult sub pretențiile României, și care după 2014 a coborât și mai tare, căpătând accente umilitoare.
Sub 17 ani: cu Nașul ne-am calificat o dată la Euro. Cu Burleanu am pierdut acasă, contra Azerbaidjanului
Astă-vară, naționala sub 17 ani a României a înregistrat cea mai dureroasă înfrângere din ultimele decenii: 0-1 acasă, cu Azerbaidjan, în meci oficial. Dintre toate naționalele, actuala generație sub 17 ani este cel mai mult opera administrației Burleanu, pentru că juniorii din această echipă aveau mai puțin de 13 ani când a venit la putere noul președinte
La naționala sub 17 ani, în cele șase campanii pentru Europene din intervalul 2009-2014, România s-a calificat – o dată la turneul final, – de trei ori la turul de elită (echivalent cu a doua fază a calificărilor) și – de două ori n-a reușit să treacă nici măcar de primul tur preliminar.
Chiar dacă restrângem socoteala la doar patru ani (2011-2014), bilanțul rămâne mai bun decât cel din perioada 2015-2018: – o calificare la turneul final, – o calificare în turul de elită, – două eliminări chiar din primul tur preliminar.
Prin comparație, în intervalul 2015-2018 s-au terminat trei ediții ale Europenelor, cea de-a patra fiind acum în faza calificărilor.
În această perioadă, România – nu s-a calificat niciodată la turneul final, – o singură dată a reușit să prindă turul de elită (faza a doua a calificărilor), – de două ori a fost eliminată încă din primul tur preliminar.
La ediția din 2018 a reușit să se califice în turul de elită și așteaptă meciurile din Grupa 7 (22-28 martie), cu Israel, Ungaria și Slovenia, ca să știe dacă merge sau nu la turneul final.
În ultimul deceniu, unica prezență a juniorilor sub 17 ani la turneul final al Europenelor s-a produs în 2011 (mandatul Mircea Sandu). Campionatul s-a ținut în Serbia, iar România a terminat pe ultimul loc în Grupa B, cu 1 punct și golaveraj 1-3, după două eșecuri la limită, 0-1, cu Olanda și Germania, și un egal, 1-1, cu Cehia.
A fost atunci și un ghinion pentru tricolorii mici, pentru că Grupa B a fost mult mai puternică decât Grupa A. Olanda și Germania au câștigat semifinalele cu Anglia și Danemarca, întâlnindu-se din nou în finală, unde Olanda a bătut Germania cu 5-2.
În rest, în această perioadă a mandatului Mircea Sandu, rezultatele au fost mediocre și, în două rânduri, absolut dezastruoase. În 2012 și 2013, România nu doar că nu a reușit să treacă de primul tur preliminar, dar abia dacă a făcut, de fiecare dată, câte un punct. În 2014 a mers la turul de elită, unde a terminat pe locul 3, cu un singur punct.
În 2014, turul de elită s-a jucat la câteva zile după venirea lui Burleanu la FRF, dar ProSport l-a trecut în contul administrației Sandu pentru că, în foarte puținele zile care au despărțit cele două momente, noul președinte nu a avut timp să își impună oamenii și viziunea.
După venirea lui Burleanu, situația s-a deteriorat și mai mult. În 2015, naționala sub 17 ani a obținut cel mai bun rezultat din „noua eră”, calificare în turul de elită, unde a fost pulverizată: 0 puncte, golaveraj 1-7, înfrângeri fără drept de apel cu Slovenia, Norvegia și Anglia.
În 2016 și 2017 n-a mai fost cazul să ne facem de râs în faza a doua a calificărilor pentru că nici măcar n-am mai ajuns acolo: România a fost eliminată din primul tur. Într-unul din cazuri, umilința a fost fără precedent în ultimele decenii. Anul trecut, Grupa 6 din prima fază a calificărilor s-a ținut chiar la noi în țară, dar tricolorii au pierdut toate meciurile, inclusiv pe cel cu Azerbaidjan! Așa ceva nu se mai întâmplase niciodată într-un turneu oficial.
În campania pentru Euro 2018, lucrurile stau ceva mai bine. România a trecut de prima fază a preliminariilor (calificarea în turul de elită s-a obținut la limită). Meciurile din grupă, cu Austria, Lituania și Luxemburg, s-au disputat la Buftea și Mogoșoaia. Dacă vor câștiga și Grupa 7 a turului de elită, tricolorii mici se vor califica, pentru prima oară în mandatul lui Burleanu, la turneul final al Europenelor sub 17 ani.
Până atunci, însă, bilanțul la această categorie de vârstă este inferior celui din ultimii ani cu Mircea Sandu. În plus, au apărut eșecuri cu adversari care altădată nu emiteau pretenții: Georgia (2016, primul tur) și Azerbaidjan (2017, primul tur).
Sub 19 ani: administrația Sandu a adus un European în România, administrația Burleanu a adus un turneu cu zero puncte, golaveraj 1-10 și înfrângeri istorice cu Georgia și Cipru
În mandatul actualului președinte, naționala sub 19 ani a pierdut inclusiv meciuri cu echipe precum Cipru. Rezultatul din imagine a fost consemnat pe 10 august 2017, într-un amical, dar scorul a fost același și într-un joc oficial cu această națională
Situația este similară la naționala sub 19 ani a României. În intervalul 2009-2014, tricolorii au avut – o participare la turneul final, – patru calificări la faza a doua a preliminariilor (turul de elită) și – o eliminare încă din primul tur preliminar.
Dacă restrângem zona investigată la perioada 2011-2014, obținem – o prezență la turneul final, – două calificări în turul de elită și – o eliminare din primul tur preliminar.
Unica prezență la Europenele sub 19 ani s-a realizat în 2011 și nu le aparține, de fapt, jucătorilor, ci lui Mircea Sandu. Acesta a reușit să aducă turneul final în România (meciurile s-au jucat la Buftea, Chiajna, Mogoșoaia și Berceni), astfel că tricolorii au fost calificați din oficiu.
România a avut atunci o prestație mediocră în Grupa A, terminând-o pe ultimul loc, după Cehia (care a jucat finala, fiind învinsă cu 3-2 de Spania), Irlanda și Grecia.
Lucrurile s-au înrăutățit dramatic după descălecarea lui Burleanu la pupitrul fotbalului românesc. Din cele trei campanii pentru Europenele sub 19 ani încheiate până acum, România – s-a calificat în turul de elită o singură dată (2016), iar atunci când a făcut-o a fost o catastrofă: 0 puncte și golaveraj 1-10 într-o grupă cu adversari accesibili (Cehia, Austria, Slovacia). – în celelalte două rânduri, România n-a trecut nici măcar de primul tur.
Discursul lui Răzvan Burleanu despre profesionalizarea și eficientizarea activității la naționalele de juniori nu este susținut de rezultate. Astă-toamnă, pe 8 octombrie 2017, naționala sub 19 ani a României pierdea cu 1-5 un amical cu Danemarca
În 2015, România a terminat pe ultimul loc, cu 0 puncte, fiind bătută de Cipru, Georgia și Muntenegru. Anul trecut, în 2017, când am fost, de asemenea, eliminați încă din primul tur, există totuși consolarea că doi din cei trei adversari au fost dificili. Atunci am jucat cu Olanda (țara gazdă), Norvegia și San Marino. Primele două s-au calificat mai departe fără nicio emoție.
În campania pentru Euro 2018, situația este ceva mai încurajatoare. Tricolorii au trecut de primul tur preliminar (calificarea fiind sărbătorită de administrația Burleanu cu un zgomot asurzitor și prezentată opiniei publice drept dovada incontestabilului progres al sectorului de juniori). În turul de elită am fost repartizați în Grupa 4, cu Ucraina, Suedia și Serbia, iar turneul se va disputa la Buftea și Mogoșoaia în această lună.
Se poate observa ușor că bilanțul din ultimii ani ai lui Mircea Sandu – pentru care fostul președinte a fost pe bună dreptate criticat și acuzat – este mai bun decât cel obținut de Răzvan Burleanu. Sub managementul noului șef al FRF, naționala sub 19 ani a României a înregistrat înfrângeri nemaiîntâlnite până acum și recordul golaverajului negativ în turul de elită.
La tineret, în mandatul lui Sandu am ajuns o dată în play-off. Cu Burleanu am ajuns să ne bată Bulgaria tur-retur și Germania cu 8-0
Grăbit să sublinieze dezastrul administrației Mircea Sandu, noul președinte uită azi să amintească de incredibila înfrângere suferită în mandatul său de România cu Germania, scor 0-8, în preliminariile Europenelor de tineret pentru 2015. Catastrofa s-a petrecut pe 9 septembrie 2014, la peste 6 luni după instalarea „guvernanței corporative” enunțate de Burleanu și de la sfârșitul brutal al „selecției pe șpăgi” decretat de actuala administrație
În sfârșit, cea de-a treia națională analizată de ProSport este cea de tineret (sub 21 de ani). Aici, Europenele se desfășoară o dată la doi ani, iar preliminariile sunt structurate altfel.
Din 2009 și până acum, s-au disputat 5 ediții ale Europenelor de tineret. În cele 3 ediții din domnia lui Mircea Sandu s-a obținut – o calificare în play-off (ultima fază înaintea turneului final), – de alte două ori ratându-se acest obiectiv.
În 2011, România a câștigat grupa preliminară, lăsând acasă Rusia, și a pierdut greu play-off-ul cu Anglia (1-2 și 0-0).
În 2009 a avut o comportare onorabilă într-o grupă preliminară dificilă, terminând pe locul 3, după Franța (cu care a remizat de două ori) și Țara Galilor (cu care și-a împărțit victoriile).
În 2013 a avut prestații oscilante, această inconstanță costându-i pe tricolori locul 2 chiar dacă au bătut clar, de două ori, Slovacia (ocupanta acestei poziții în final).
După reglajele de finețe operate de administrația Burleanu, naționala de tineret a pierdut ambele meciuri cu Bulgaria în preliminariile pentru Euro 2017. Tricolorii au terminat campania pe locul 3, la 12 puncte de Danemarca
Campania pentru Euro 2015 a început în iunie 2013, când la FRF era Mircea Sandu, și s-a terminat în septembrie 2014, când Răzvan Burleanu trecuse deja la butoane de 6 luni, dar asta contează mai puțin, pentru că nimerisem într-o grupă de unde era clar, de la bun început, că nu ne putem califica. Germania a defilat, câștigând la pas seria, iar România a reușit, totuși, să termine pe locul 2. De notat, însă, că pe 9 septembrie 2014, „pe serviciul lui Burleanu”, s-a înregistrat cel mai mare dezastru suportat de tricolori la tineret de foarte mulți ani încoace: 0-8 cu Germania (în tur, disputat la Giurgiu pe 19 noiembrie 2013, scorul fusese egal, 2-2).
Următoarea campanie la tineret, pentru Euro 2017, a fost și mai slabă:
– România a terminat preliminariile pe locul 3, la 12 puncte distanță de câștigătoarea Danemarca, fiind depășită și de Bulgaria, care ne-a bătut tur-retur cu același scor, 2-0.
Acum sunt în plină derulare preliminariile pentru Euro 2019. România este într-o grupă grea, dar prestațiile naționalei, chiar dacă oscilante, ne dau speranțe. Tricolorii conduc grupa, dar au două meciuri mai mult jucate decât principala rivală Portugalia și dezavantajul de a fi remizat cu lusitanii la noi acasă, scor 1-1. Echipa este însă bună, a dovedit că poate obține rezultate favorabile și în deplasare, iar cu excepția deplasării din Portugalia, celelalte trei jocuri rămase se vor disputa acasă.
Această campanie se va încheia însă pe 16 octombrie, mult după alegerile pentru președinția FRF (programate pe 18 aprilie), așa că este imposibil de estimat acum dacă va fi un mare triumf sau, dimpotrivă, încă o calificare ratată.
Concluzia: „rezultatele superioare” anunțate de președintele FRF sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire
Cifrele sugerează unele concluzii:
– cel mai puternic argument azvârlit în luptă de Răzvan Burleanu până acum, acela al profesionalizării sectorului de copii și juniori, cu rezultate directe și clare la nivelul naționalelor, este fals. Indiferent cum am socoti, după schimbarea administrației FRF s-a înregistrat un recul clar și continuu la segmentele sub 17 ani, sub 19 ani și tineret.
– una din scuzele actualului președinte a fost, în toți acești ani, „greaua moștenire” a lui Mircea Sandu. Ni s-a explicat că juniorii, victimele unui proces de instruire defectuos și ale unui sistem bazat pe incompetență și șpăgi, au nevoie de o perioadă petrecută sub influența binefăcătoare și tămăduitoare a administrației profesioniste a lui Burleanu, pentru a crește în valoare. Se poate observa, însă, că pe măsură ce trece timpul, rezultatele sunt mai proaste decât înainte de 2014.
– preliminariile aflate acum în plină desfășurare, celebrate de echipa lui Burleanu ca unele ale renașterii și speranței, par să indice, într-adevăr, un anumit reviriment. Însă numai prin comparație cu dezastrul din primii trei ani de management al actualului președinte, și nu cu situația anterioară. Practic, FRF se laudă acum că a reușit să revină la nivelul de până în 2014, după câțiva ani de degringoladă.
Nici măcar dacă va reuși să se califice la turneele finale atât cu naționala sub 17 ani, cât și cu naționala sub 19 ani, actuala administrație nu va egala rezultatele din ultima parte a mandatului lui Mircea Sandu.
Realitatea este că Răzvan Burleanu, pentru noi, este Mircea Sandu doi
Sigur că vorbim, de fapt, despre o cădere din lac în puț. Diferența reală între administrația Mircea Sandu și administrația Răzvan Burleanu se dovedește a fi doar una de imagine. Echipa de zgomote a noului președinte lasă impresia că „se lucrează” mai bine și mai mult – „pe brânci”, așa cum susținea Burleanu la prezidiul Adunării Generale de anul trecut.
În realitate, situația este dramatică. România a fost și rămâne, la juniori, cu mult sub pretențiile și condiția țării noastre în Europa. În mandatul lui Mircea Sandu, tricolorii mici navigau undeva, în zona de mijloc a naționalelor europene. După venirea lui Răzvan Burleanu, au coborât înspre partea inferioară a acestei zone mediane, începând să piardă și cu reprezentative din ultima urnă valorică.
Din cauza rezultatelor în declin după 2014, naționala de tineret a ajuns în urna a 3-a valorică la tragerea la sorți pentru Euro 2019. Cu un coeficient de 25,859 puncte, România ocupa locul 24 din 46 posibile.
La categoria de vârstă sub 19 ani, situația a ajuns, în ultimii ani, și mai dramatică. În momentul tragerii la sorți pentru preliminariile Euro 2019, România a fost repartizată în urna a 3-a valorică, dar figura în clasamentul UEFA pe locul 33 din 54 posibile (coeficient 5,333).
În sfârșit, exact aceași situație catastrofală s-a consemnat și la categoria sub 17 ani. Tragerea la sorți a preliminariilor pentru Euro 2019 a găsit România pe locul 33 din 54 posibile, cu coeficient 6,000, în urna a 3-a valorică.
De menționat că UEFA cotează acum Georgia, Azerbaidjan și Belarus mai bine decât România.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER